Cuvântul săptămânii – die Schuld

Îmi cer scuze pentru întârzierea cu care public articolele din această serie. Vina îmi aparţine în întregime.

Sigur că glumesc, vina nu îmi aparţine şi nu îmi cer scuze pentru nimic. Era doar o introducere neinspirată pentru cuvântul de azi – die Schuld. Traducerea lui principala în româneşte este vină.

Es ist nicht meine Schuld.
Nu e vina mea.

Leute, unsere Kaffeemaschine ist kaputt. Und wir bleiben hier so lange drin, bis ich weiß, wessen Schuld das ist.
Băi, cafetiera noastră s-a stricat. Şi rămânem aici până când ştiu a cui e vina.

În limba germană se poate folosi fie verbul haben (în acest caz Schuld este substantiv) fie sein (în aceste caz este adverb) pentru a exprima vinovăţia cuiva.

Maria ist schuld daran, dass das ganze Team über das Wochenende arbeiten muss.
E vina Mariei că echipa trebuie să muncească în weekend.

Thomas hat Schuld daran, dass wir heute keine Pause kriegen.
E vina lui Thomas că noi astăzi nu primim pauză.

Pentru a întreba a cui e vina se poate folosi

Wo liegt die Schuld?

Die Schuld liegt bei ihm.
E vina lui.

Există şi câteva cuvinte compuse a căror legătura cu sensul iniţial e mai mult sau mai puţin evidentă:

schuldig înseamnă vinovat. evident, unschuldig se traduce prin nevinovat.

Ich bin nicht shuldig.
Nu sunt vinovat.

Meine Schwester ist nicht so unschuldig wie sie tut.
Sora mea nu e aşa de nevinovată cum pretinde.

Beschuldigen înseamnă a acuza.
Mein Chef beschuldigt mich dass ich nicht arbeite, aber ich bin unschuldig.
Şeful mă acuză că nu muncesc dar sunt nevinovat.

Verschulden înseamnă a cauza.

Weil der Mann während der Fahrt telefonierte, verschuldete er einen Unfall.
Pentru că telefona în timpul condusului, a cauzat un accident.

O formă veche, rar întâlnită este Schuldiger – se traduce prin cei care greşesc. Un citat dintr-un autor de acum 2000 de ani (Matei 6:9-13) spune

Bitte vergib uns unsere Schuld, wie auch wir vergeben unseren Schuldigern.
Şi ne iartă nouă greşeala noastră precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.

În româneşte forma consacrată este greşelile, probabil din cauza că suntem mai păcătoşi decât nemţii.

Un alt cuvânt foarte util este  die Unschuld. Ştiu că nu pare dar înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât virginitate. Probabil că o fi vreo legătură între nevinovăţie şi perioada până la primul contact sexual căsătorie. Am auzit insă de niște lucruri care cam infirmă asta. Sau poate ar trebui ca de atunci încolo să ne simţim permanent vinovaţi, nu ştiu.

Michael will Maria nicht erzählen, wann er seine Unschuld verloren hat.
Mihai nu vrea să îi povestească Mariei când şi-a pierdut virginitatea.

Die Unschuldsvermutung este însă prezumţia de nevinovăţie.

Două cuvinte foarte utile provenite din Schuld sunt Entschuldigung (scuză) şi sich entschuldigen ( a se scuza). Particula ent– are sensul de a scoate, de a elimina ceva (în această situaţie elimină vina)

Ca şi în româneşte, sich entschuldigen este un verb reflexiv (însoţit de particula se respectiv în nemţeşte sich, care la rândul ei trebuie acordată cu subiectul).

aşadar

Er entschuldigt ar însemna El cere scuze.
Er entschuldigt sich e forma corectă şi se traduce prin
El îşi cere scuze.

Ich habe mich bei meiner Freundin dafür entschuldigt, was ich über ihre Haare gesagt habe. Gottin sei Dank, ich lebe noch.

Eu mi-am cerut scuze la prietena mea pentru cuvintele îngrozitoare, nelalocul lor, deplasate, nepotrivite, inadecvate, inoportune, necorespunzătoare şi nepotrivite pe care le-am spus despre părul ei. Ştiu că am spus de două ori nepotrivit dar vreau să subliniez.
Îi mulţumesc că încă trăiesc.

Ein Kater ist keine Entschuldigung.
Mahumurela nu e o scuză.

sau ce speră orice bărbat

“Tut mir leid, Schatz.”
Entschuldigung angenommen.”

“Îmi pare rău scumpo.”
Scuzele sunt acceptate.”

Pe scurt entschuldingen este un verb, este ceva ce poţi trebuie să faci. Entschuldigung este un substantiv (feminin după cum am învăţat aici), este ceva ce trebuie să ceri.

Forma de politeţe este folosită atunci când sunt cerute informaţii de exemplu

Entschuldigen Sie, wissen Sie wo…
Scuzaţi-mă, ştiţi cumva ….

ATENŢIE! Este extrem de nepoliticos să spuneţi doar entschuldigen! dacă nu îl puneţi pe Sie folositi forma Entschuldigung. Sau cum spune o prietenă cunoştinţă de-ale mele Șurligum!

Pentru cei care au rămas încă în faţa televizoarelor, die Schuld mai are un sens. El mai înseamnă şi datorie (în sensul a avea bani sau altceva de dat cuiva). Acest lucru explică puţin mentalitatea germanilor de a nu avea datorii (e poporul din Europa cel mai puţin îndatorat). Pentru ei datoria e o vină. Sunt curios cum e tratată problema pe blogul www.greacaonline.com.

Die Schuld în sensul de vină nu are formă de plural. (Chiar şi în româneşte vini e forţat şi aproape deloc folosit). Poţi să ai o vină mai mare sau mai mică dar foarte rar mai multe vini.

În sensul de datorie (financiară sau de alt tip) însă există formă de plural die Schulden (datorii)

Ich habe keine Schulden.
Nu am datorii.

Deutschland hat seit ein paar Jahren in der Verfassung eine Schuldenbremse.
De câţiva ani, Germania are o “frână de datorii” în constituţie. (nu e un exemplu inventat, chiar aşa e)

Există şi verbul schulden care înseamnă a datora.

El schuldet mir 10 Euro.
El îmi datorează 10 Euro.

Când o datorie este achitată (se scapă de ea) se foloseşte verbul sich entschuldigen.

Dacă îmi permiteţi să fac o paranteză (am glumit cu cerut permisiunea, o să o deschid oricum), creditorul se cheamă der Gläubiger. Asta vine de la glauben (a crede). Aşadar şi în româneşte şi în nemţeşte cel care dă banii cu împrumut crede cumva că îi va primi înapoi.

Prin extensie, se poate datora şi altceva, nu doar bani.

Du schuldest mir noch eine Entschuldigung.
Tu îmi datorezi încă scuze.

În acelaşi sens, schuldig înseamnă dator (alături de vinovat pe care l-am explicat data trecută mai sus).

Ich bin ihm nichts schuldig.
Eu nu îi datorez lui nimic.

Pentru cei doi cititori care au rezistat până aici am un cadou. După cum am văzut mai sus, a datora (bani sau altceva) are în general o conotaţie negativă. Atunci când a datora are sens pozitiv se foloseşte verbul verdanken.

Ich verdanke meinen Eltern viel.
Eu le datorez mult părinţilor mei.

Leave a Reply